Dimineața, în timp ce mă duceam cu tramvaiul spre locuința lui Vladimir, am simțit în duhul meu că sunt urmărit. Acest sentiment nu mă înșela niciodată. M-am uitat în jur și am văzut patru bărbați, care stăteau foarte atenți. Credincioșii noștri se duc îmbrăcați elegant la nuntă, duc flori și eram destui în tramvai. Eu am vrut să-i verific pe cei patru bărbați. Cu o stație înainte de a mă da jos, m-am ridicat și m-am apropiat de ușă. Automat s-au ridicat și bărbații în cauză și s-au oprit în spatele meu. „Nu ajung eu la nuntă”, mă gândeam eu, „aceștia mă vor aresta”. M-am așezat din nou, chiar lângă ușă. Ei stăteau în picioare, dar s-au liniștit. Au văzut că încă nu cobor. S-a oprit tramvaiul, eu mă uitam liniștit pe geam, iar când au fâșiit ușile pentru a se închide, eu am sărit afară. Ușile s-au închis în urma mea și bărbații au rămas înăuntru. Să fi văzut fețele lor! Ură și ciudă. Dintr-odată s-a oprit tramvaiul. Au tras semnalul. Șoferul a strigat la ei, dar n-a deschis ușile. Eu le-am făcut semn cu mâna și am plecat. Am mers pe jos o stație, dar am ajuns la nuntă. Cum să renunț, când știam că Domnul mă conduce? Când am ajuns, am văzut că miliția nu-i lăsa pe credincioși să intre în casă. Duhul Sfânt s-a coborât peste mine și am simțit că acolo eu sunt șeful. M-am dus la milițieni și le-am ordonat:

— Dați-le drumul să intre, ei au venit la nuntă! M-au ascultat și am intrat cu toții.

     Înăuntru l-am găsit pe un reprezentant al puterii. El stătea la masă și în fața lui era o hârtie. El m-a întrebat:

— Aveți autorizație pentru această adunare?

— Aici va avea loc o nuntă, am zis eu. Dumneavoastră ați fost invitat?

     Nu am așteptat să-mi răspundă, am luat masa din fața lui, am pus-o deoparte și am zis:

— Am fost invitați la această nuntă, fraților, surorilor, haideți să ne rugăm, să cerem binecuvântarea Domnului.

     Am început să ne rugăm. Omul acela a trecut ușor printre frați și a ieșit afară. El a chemat întăriri și imediat au venit oameni în uniforme cu mașini. S-au adunat și oameni din localitate, care au început să strige:

— Scoateți-i! Aduc ca jertfă copii! Uite se adună în casa aceea!

— Cu siguranță, striga un kaghebist îmbrăcat civil, ca să manipuleze mulțimea.

     Propagandă mincinoasă. Eu am rămas liniștit. Am deschis larg ferestrele și am început să vestesc Cuvântul celor de afară. I-am chemat să vadă ce facem noi, să ne pună întrebări. Tinerii au ieșit afară, cântând spre slava lui Dumnezeu. Imediat au înștiințat Moscova despre cele întâmplate.

     Aceasta a fost prima evanghelizare în aer liber, în 4 august 1974. Un om respectabil, dintre cei prezenți afară, s-a apropiat și a zis:

— Ați învins! Țineți-o tot așa!